Totalul afișărilor de pagină

Let's talk recruiting!

vineri, 22 martie 2013

Cand faci TOTUL cu pasiune si curaj

Update 12.04.2013!
Carmen incepe de luni lucrul.
Felicitari si multa bafta!

22 martie 2013

Azi mi s-a intamplat o chestie senzationala, care m-a invatat cateva lucruri in plus despre curaj si incredere in sine.
Cei care ma cunosc stiu ca eu nu (prea) tin interviuri, cel mult mi se intampla sa recomand in procesele de recrutare oameni pe care am ajuns sa ii cunosc in diverse circumstante. 
E dupa amiaza si, ca niciodata, sunt singura in birou, cu cateva lucruri simple ramase pe ToDo list si cateva ultime incercari pentru saptamana asta de a descoperi noi oportunitati de colaborare cu angajatorii din piata.
Am incheiat o sedinta in care am discutat mult despre situatia pietei, noile valuri de restructurari din zona de productie industriala, standby-ul din constructii si reorganizarile din sistemul bancar si impactul pe care toate acestea le vor avea in 2013 asupra mersului general al economiei. (Cheltuieli sociale mari, tensiune sociala + problema reincadrarii in munca a celor restructurati). 
Nasol. Oameni buni plasati in anii precedenti la unii clienti sunt nevoiti sa isi caute job, in contextul in care meseria/specializarea lor la momentul actual nu se mai cauta. Am ramas cu un sentiment de deruta si de imprevizibilitate totala asupra actiunilor pe care ar trebui sa le intreprind ( desi, teoretic, pentru noi planurile pe urmatoarele 3 trimestre sunt in mare parte coerente si sustinute de potentialul clientilor nostri).

Desi sunt singura si colegele mele nu au niciun interviu stabilit despre care sa imi fi povestit, in agentie apare Carmen, fara programare, cu o mapa de prezentare. Biroul nostru e in Piata Victoriei si suntem asaltati de o gramada de vanzatori ambulanti sau pur si simplu escroci care fac un ban "cinstit" batand din usa in usa. Daca avem sediu in Victoriei, cu siguranta avem multi bani. Revenind.
Carmen se asigura ca a nimerit la agentia de recrutare BCL Group.
Imi spun, pret de o clipa ca poate candidata de dimineata pentru care am alergat trei oameni sa deschidem biroul mai devreme o fi ajuns in sfarsit. Ei bine nu, Carmen a venit din proprie initiativa, incercand sa doboare orice bariere care o tin acum departe de a-si gasi un job. E un curaj fantastic, si stiu ca daca va citi acest post o sa planga cu lacrimi de crocodil.
Contrar oricarei opinii rauvoitoare, Carmen nu are personalitatea unui om neadaptat, nu e nimic ciudat in ceea imi transmite, vorbeste cu pasiune despre ceea ce face si cu parere de rau ca nu a pus mai mult pret pe pragmatism decat pe emotii in job-urile pe care le-a avut.
Este reporter si de 4 luni angajatorul nu ii plateste niciun leu pentru munca ei, fofilandu-se in spatele unor probleme financiare ale organizatiei pe care ea, alaturi de colegii ei, la fel de impersonali ca si prezenta ar trebui sa le inteleaga, mai presus de problemele proprii.
Vorbeste cu cuvinte simple despre pasiunea de a scrie, de a vorbi cu oamenii si de a-i ajuta. Trec 20 de minute, vrea sa fie sigura pe ea, dar are prea putina incredere ca cineva ar face vreun efort sa o ajute sa isi gaseasca un job nou.
Am un prieten la o agentie de web design, care se ocupa de cateva magazine si publicatii online, ii dau un telefon si imi promite ca ma ajuta ( Multumesc F.). Ochii ei sunt plini de lacrimi si uita sa fie stapana pe situatie si sa se vanda. Nu vrea un pahar de apa, doar ca e uimita ca dupa 20 de minute, un necunoscut incearca sa faca ceva. Mda, asta e intradevar ciudat...asteptarea e probabil sa i se ceara CV-ul, sa primeasca niste scuze bombanite ca nu e timp si ca o sa ramana in baza de date.
Nu stiu daca e cel mai bun reporter, editor, scriitor, o sa incerc sa citesc mai mult din ce scrie, dar stiu ca e unul din putinii oameni care au avut curajul sa deschida o usa si sa caute raspunsuri. Aplica pe site-urile de recrutare la job-uri de PR/Comunicare/presa scrisa, ocazional secretariat si nu o cheama nimeni la interviu. S-a oprit si s-a intrebat daca e ceva in neregula cu CV-ul ei.
Probabil nu as fi scris nimic despre intamplarea de azi, dar o fac pentru ca:
- sunt un om orientat spre oameni 
- cu putina mea experienta in sondarea personalitatii, nu am gasit nimic in neregula la ea
- mi-a spus la final o chestie pe care multi ne-o dorim dar nu stim sa o verbalizam

Imi doresc sa lucrez intr-o companie in care "eu" sa exist.

Draga Carmen, ai sprijinul nostru!

Geanina


11 comentarii:

  1. Nu o cunosc pe Carmen dar recunosc in ceea ce povestesti profilul unui om deosebit. Nu neaparat pentru faptul ca a reusit sa ajunga la tine trecand peste barierele pe care diversele conventii zilnic ni le aseaza in cale si ne trimit pe fiecare intr-o casuta numerotata si ierarhizata - asta o face un reporter adevarat, din ce in ce mai putini astazi, ce-i drept - dar mai ales ca a reusit sa declanseze o reactie anume in tine si probabil in multi pe care ii (va) cunoaste. Sunt sigur ca isi va gasi un loc potrivit calitatilor pe care le-a demostrat, randurile tale sunt o davada - doar ca asta cere timp si rabdare. Timp si rabdare investeste si un angajator cand cauta un om pretios deci rar. Poate ne vei scrie candva si despre finalul fericit al povestioarei de mai sus - sunt invidios ca prin meseria ta ai privilegiul de a cunoaste astfel de oameni si chiar mai mult de ai ajuta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Paul, sper sa avem vesti foarte curand. Lucram la asta :D

      Ștergere
  2. Ceea ce povestesti tu, Jeanina, este in concordanta cu fiinta noastra umana,in sensul ca atunci cand ajutam un semen al nostru,avem sentimentul de implinire care nu se poate compara cu alta stare.Eu sunt in aceeasi situatie ca a lui Carmen, am intrat intr-o firma, sa ma angajez, si sper sa se finalizeze cu bine.
    Succes in ceea ce intreprinzi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Liana, am primit mesajul trimis de tine pe adresa companiei, revin in cel mai scurt timp.

      Ștergere
  3. Da interesanta poveste si tare mult mi-as dori si eu sa fiu ajutat sa imi gasesc un loc de munca, ca vad ca in ziua de azi daca nu ai pile, relatii si cunostinte nu rezolvi nimic.Ceea ce este foarte grav. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vio
      O atitudine pozitiva vis-a-vis de cei care te inconjoara poate ajuta atunci cand nu te astepti.
      La mesajul tau de pe linkedin iti raspund partial aici ( Da, cu asta ma ocup :)), pentru partea a doua revin cu un reply.

      Ștergere
  4. Mi se pare extraordinar faptul ca mai exista oameni care sa aprecieze persoanele care pun pasiune si suflet in ceea ce fac. Mai important, mi se pare extraordinar faptul ca nu te-ai cramponat de o lista infinita de abilitati si certificari, experiente internationale (foarte la moda acum, insa nimeni nu se intreaba daca toata lumea isi permite o astfel de experienta din punct de vedere financiar). Felicitari pentru decizia de a o ajuta pe Carmen si sa speram ca mai multi oameni ca ea vor reusi sa isi gaseasca un loc cat mai aproape de unde ar merita sa fie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alex
      Ceea ce incercam noi sa facem zi de zi, asa mici cum suntem, se inscrie in carti la capitolul chestii de baza. Pacat este ca ajungem sa consideram chestiunile de baza a fi ceva extraodinar, asta spune multe despre cat de inselate ne sunt in general asteptarile. (scuza perfecta a celor care nu dau doi bani pe ce au real de facut este ca noi ceilalti ne setam asteptarile prea sus si orice dezamagire incepe cu o amagire). Not true:)

      Ștergere
  5. Ceea ce a povestit Carmen mi s a intamplat si mie in urma cu mai bine de trei luni.
    Am ramas fara job din motive care nu au tinut de decizia sau de persoana mea.
    Am aplicat timp de aproape trei luni am aplicat pe toate site urile de recrutare: Ejobs, Bestjobs, Hippo, etc si nu m a sunat nimeni pentru interviu sau propunere.
    Am crezut ca am o problema cu modalitatae de redactare sau continutul CV ului si in acest sens mi am adaptat CV ul in functie de jobul pentru care aplicam. Surpriza .... nimic...
    Ma intreb daca mai sunt apreciate experienta, loialitatea, munca cu pasiune, etc.

    Intr un final in primele zile de martie odata cu iesirea primilor ghiocei am primit un mesaj daca imi doresc sa lucrez intr o echipa dornica de realizari si performanta.
    Mentionez ca acest mesaj era tot de la o foarte veche cunostinta si mesajul era exact cu sloganul din CV ul meu.
    Concluzia este ca toate aplicarile mele din siturile de recrutare nu au ajutat la nimic cel putin pentru mine si doar cunostintele am observat ca primeaza, mai ales in joburile de top.
    Cred ca o mare parte din angajatorii de pe piata isi doresc salariati docili care sa primeasca o pleava de banuti si pentru care sa le mai si multumeasca pentru ca practic noi salariatii ne vindem timpul (viata) pentru salariu/ bani.
    In speranta ca putini dintre cei bine calificati vor trece printr o experienta similara, va transmit sa nu acceptati conditii de munca si salarizare sub conditia voastra !
    E un indemn sau un sfat luati l cum vi se potriveste mai bine!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ceea ce a povestit Carmen mi s a intamplat si mie in urma cu mai bine de trei luni.
    Am ramas fara job din motive care nu au tinut de decizia sau de persoana mea.
    Am aplicat timp de aproape trei luni am aplicat pe toate site urile de recrutare: Ejobs, Bestjobs, Hippo, etc si nu m a sunat nimeni pentru interviu sau propunere.
    Am crezut ca am o problema cu modalitatae de redactare sau continutul CV ului si in acest sens mi am adaptat CV ul in functie de jobul pentru care aplicam. Surpriza .... nimic...
    Ma intreb daca mai sunt apreciate experienta, loialitatea, munca cu pasiune, etc.

    Intr un final in primele zile de martie odata cu iesirea primilor ghiocei am primit un mesaj daca imi doresc sa lucrez intr o echipa dornica de realizari si performanta.
    Mentionez ca acest mesaj era tot de la o foarte veche cunostinta si mesajul era exact cu sloganul din CV ul meu.
    Concluzia este ca toate aplicarile mele din siturile de recrutare nu au ajutat la nimic cel putin pentru mine si doar cunostintele am observat ca primeaza, mai ales in joburile de top.
    Cred ca o mare parte din angajatorii de pe piata isi doresc salariati docili care sa primeasca o pleava de banuti si pentru care sa le mai si multumeasca pentru ca practic noi salariatii ne vindem timpul (viata) pentru salariu/ bani.
    In speranta ca putini dintre cei bine calificati vor trece printr o experienta similara, va transmit sa nu acceptati conditii de munca si salarizare sub conditia voastra !
    E un indemn sau un sfat luati l cum vi se potriveste mai bine!

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumim tuturor pentru cuvintele frumoase. Voi reveni cu vesti imediat ce incercarile mele vor avea o finalitate.
    @ Daniela: Ca idee, site-urile de recrutare sunt supraincarcate acum de aplicatii pentru ca, pe langa cei care au o legatura oarecare cu job-ul, aplica foarte multi candidati carenuau nimic in comun cu cerintele clar exprimate in descrierea anuntului.
    Pentru multe companii, in lipsa bugetelor de recrutare, postarea anunturilor poate fi unul din cele mai la indemana instrumente. dar o data pus in fata a 1000 - 2000 sau peste 5000 de aplicatii, misiunea de a gasi candidatul potrivit, cu motivatia potrivita si la un pachet salarial potrivit devine aproape imposibil de incheiat intr-un mod eficient.
    Cu conditiile de munca sunt de acord, salarizarea in schimb de multe ori se transforma intr-o chestiune subiectiva. In mod real trebuie sa cantaresti foarte bine cat valoreaza munca ta, timpul este clar cea mai mare avere pe care o avem, dar nu putem cere unei companii sa plateasca valoarea pe care o acordam timpului nostru, ci valoarea muncii, a ceea ce oferim in cele 8 - 9 ore petrecute la Angajator.
    Sunt multe de discutat aici, sunt argumente ale unui jucator oarecum neutru, daca vreti suntem un arbitru care nu sanctioneaza ci face propuneri pentru o mai buna colaborare intre cei care echilibreaza cererea cu oferta in procesele de recrutare.
    Fara a afirma ca adevarul pe care il spunemnoi e mai adevarat :), puteti sa recomandati subiecte pe baza carora sa discutam saptamanal si impreuna vom gasi solutii.
    Va astept!
    Geanina

    RăspundețiȘtergere